Copilul meu nu este Down, este un copil diagnosticat cu Sindromul Down

Probabil, o bună parte dintre cei care citesc acum aceste rânduri a auzit de expresia – ȘI, EȘTI DOWN?!

Habar n-am de unde s-a răspândit această expresie, de fapt, de ce habar n-am? Am. Copiii diagnosticaţi cu Sindrom erau consideraţi inapţi/limitaţi/needucabili. Pe lângă multe alte calităţi negative pe care eu nu vreau să le enumăr aici, ei mai erau şi priviţi straniu – deoarece se nasc unul ca unul (cu ochi mici care abia se zăresc de după pleoapele umflate, nasul mărunţel care nici nu-l poţi apuca, fruntea uşor bombată, gâtul un pic mai scurt şi alte teorii care-s în mare parte teorii.) Este evident că în scurt timp aceştia capătă trăsăturile transmise genetic de la părinţi.

Şi ne întoarcem la expresie – aceşti copii erau lăsaţi în *Voia sorţii (şi acum se mai întâmplă, din păcate) – astfel la 18 ani ei reuşeau să îndeplinească nişte acţiuni simple (potrivite vârstei de 7-8 ani), cu vorbire neclară, mişcări mai lente, uşoare defecte în mers plus majoritatea erau supraponderaţi (ei nu-s lenoşi, pragul de putere/forţă este cu mult mai mic decât la noi *prea frumoşii oameni tipici – respectiv un 10 minute de mers şi deja îl simnt, dar de mancat mănâncă bine şi depozite de fericire care se măsoară în kg se pun ghinişor pe şolduri. Din acest motiv este foarte importat ca un copil diagnosticat cu S.D sa facă efort fizic doar dacă nu are contraindicaţii) .

În concluzie
– nu-i suficient că e prost – încă şi gras – şi iaca de unde vine expresia.

Fu. Fu de hâtrenia din noi.
De mirare, de fapt de ce de mirare, puţin ce mă mai poate mira) am auzit – Aista-i Tudor care-i Down! Rostită de medic genetician. (Buna ziua studii superioare!)
Am intilnit-o şi la specialişti care lucrează doar cu copii cu dezabilităţi.
Bine, oameni care înţeleg ce-i asta, se exprimă atât de greşit, ce să mai zic de *muritorii de rând şi de gospodari ?
Nu voi obosi niciodată şi nici măcar nu o fac cu răutate. Voi continua să corectez pe cel care nu cunoaşte.
Ajuns-am la o concluzie ( a mea concluzie, tu poţi avea una diferită, tot ok)

Noi, nu ştim să facem diferenţa dintre:

Om – statutul pe care îl are
Om – specialist în domeniul care activează
Om – dezabilitatea care i-a fost diagnosticată

Cum asta?

De exmplu:

Eu nu agreez viziunea politică pe care o promovează persoana X – însa, îmi pare tare interesant ca om.
Eu nu merg la persoana X pentru ca să-mi fac manichiura deoarece ca specialist nu-mi plac lucrările şi tehnica lui –
însă ca om, putem sta la cafea o zi intreagă şi tot să nu ne săturăm de vorbă.
Şi invers, eu merg la X persoană pentru careva proceduri – dar nu-l pot agrea ca om şi uneori mă poate obosi doar prin prezenţă.

Etc etc etc. Aţi prins firul ?

Acelaşi lucru este valabil şi pentru persoanele cu dezabilităţi sau cu vre-o maladie.

Nu-i Down – este persoana diagnosticată cu Sindromul Down!

Nu-i Autist – este persoana diagnosticată cu Autism ! (Tulburările din spectrul autismului sunt un grup de dizabilităţi de dezvoltare care pot cauza deficienţe sociale, de comunicare şi de comportament.)

Nu-i diabetic – e un om cu Diabet zaharat (este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale concentrației glucozei în sânge (hiperglicemie) și dezechilibrarea metabolismului.)

Cred eu că *deşteptele exemple pe care le-am dat mai sus va făcut să simţiţi diferenţa.

Da, ştiu, nu schimbă Sindromul felul în care ne adresăm dar suntem Homo Sapiens şi e frumos să fim corecţi şi respectuoşi.
P.S. Bună ziua frumuşelul meu blog, te-am şters de praf şi mă apuc iar de capul tău)
P.P.S. Textul de mai sus nu este scris cu jale, nervi sau nemulţumire. Se recomandă citirea lui pe un ton potrivit. Este doar un gând apărut peste noapte.
ARTICOLE RECOMANDATE
Made on
Tilda