Despre alăptare, altfel

Bună ziua cititorule. Nu ştiu ce te-a adus la acest articol – poza de profil sau titlul sau poate îţi este drag cum scriu şi vrei să vezi ce mai zic. Care nu ar fi motivul, nu închide pagina, mergi mai jos şi citeşte-l până la capăt deja, că n-ai făcut un drum degeaba.

Să începem frumos şi teoretic şi cu ajutorul lui Moş Google:

,,Săptămâna mondială a Alăptării este celebrată anual între 1 şi 7 august pentru a încuraja alăptarea şi pentru a îmbunătăţi sănătatea bebeluşilor din întreaga lume. Perioada este aleasă pentru a marca semnarea Declaraţiei Innocenti privind Protecţia, Promovarea şi Susţinerea Alăptării, în august 1990, de către decidenţi guvernamentali, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), UNICEF şi alte organizaţii, cu scopul de a proteja, promova şi a susţine alăptarea."

În această săptămână au fost organizate diferite activităţi în Chişinău inclusiv Marşul Alăptării care a dat startul. Pe reţelele sociale, mamele au scris-vorbit despre experienţele lor legate de alaptare.

Toate au vobit despre greutăţile prin care au trecut, dar într-un final cât de magic şi Divin este Alaptatul. Despre legătura emoţională care nu poate fi descrisă.

De ce eu n-am pomenit nimic despre asta?! Deoarece la mine procesul a început neclar, a continuat cu durere şi în scurt timp s-a încheiat în chin.

Nu e cea mai veselă istorie, credeţi-mă. Voi fi succintă.

.....După ce am născut, se apropie de mine o doamnă, mă apasă pe ţâţă, zice că am lapte şi că trebuie să o hrănesc.

Pff zis şi făcut. Am văzut eu la mine în sat cum e treaba asta, pui copilul la ţâţă şi el mănâncă.

Nu ştiu ce a făcut Beatrice că îmbla cu gura căscată şi *bludnică. Au urmat 3 zile în care ea mă *gâdile şi eu credeam că mânâncă. În schimb, mama ei a dat startul la Mâncare – terciuri şi ceai călduţ – cât mai mult, cât mai mult (ce s-a întâmplat mai departe doar mamele pot înţelege).

Pieptul devenea tot mai mare şi mai tare – eu bucuroasă că lapte este, iuhuuuuuuu. Ca peste 3 zile să mă apuce şi febra şi tremurici şi insuportabile dureri.

În această perioadă copilul meu practic nu a supt deloc, deoarece eu incorect îi băgam ţâţa în gură. Pe lângă moleşeala specifică Sindromului ea nu avea nici un pic de energie şi dormea continuu (măcar asta eram fericită, că am un copil cuminte, da el săracul nu avea putere să plângă că era flămând). După aceste 3 zile – că taman era vineri, sâmbătă, duminică şi toată lumea se odihneşte, luni cu Doamne Ajiută mi-a zis o soră Medicală că trebuie *săMăStorc.

- Ghena, cumpără cea mai bună pompă de stors! (timp de 3 zile, soţul meu mereu era langă spital, îl sunam de 30 de ori ca să-mi aducă o ceva după altceva şi tot aşa)

Pompa Scumpă! Adus! (am crezut că problema s-a rezolvat, aha, precis, abia totul a început).

Ce a urmat după asta e destul de greu să descrii în cuvinte din acest motiv vom sări peste: masajul la sâni ca să destupe canalele (aşa m-a lămurit şi pe mine), peste mameloane însângerate şi mai mari decât capul copilului, de orele în baie cu apă caldă şi săpun, de *castrulică cu aburi (tot nu toţi vor înţelege).

Trecut-au 3 luni. Aşa şi n-am reuşit să pornesc procesul şi să alaptez.

În aceste 3 luni doar asta şi făceam, mă storceam – la TV, în baie, la bucătărie, în tindă, la balcon – unde mă apuca şi când era timpul.

Abia după un an am aflat că de fapt sunt persoane care vin cu îndrumări şi-ţi sunt alături ca să faci lucrurile corect. ALELUIA

Voi şti la al 2-lea şi la al 3-lea))))

Să privesc partea plină a paharului (cum o fac eu cel mai des) – hrănitul cu lapte praf şi la ore fixe a fost tare de ajutor cât a avut tratament. Pastile erau multe, la diferite ore, după mâncare – respectiv aveam regim ca la Soldaţi)))

Partea goală a aceluiaşi pahar este că Beatrice nu vrea să doarmă lipită de mine, ca în poze, ca în filme, să dormim acuprinse. Dacă noaptea mă ating cu un deget de ea se trezeşte imediat )

Sper ca acesta să rămână unicul minus.

Hai că am ajuns şi la sfârşit, mai las un P.S. şi poţi închide.




P.S. Am obervat că unele mame se simt tare stânjenite şi vinovate pentru faptul că nu au alaptat. Şi nu uităm de cumătrele care se *ţocăesc şi se miră: Cum tu?! n-ai putut, pfff n-ai vrut.
Eiiiii, rebeata, fiecare Bordei cu al lui Obicei.

P.P.S. Am folosit cuvinte pe care nu le veţi găsi în dex, ştiu, dar dacă le scriam în forma lor corectă atunci propoziţia îşi pierde tot farmecul. P.P.P.S. Eu admir mamel care reuşesc să alaptaze şi nici nu le critic pe cele care nu o fac *-*

P.P.P.S. Eu admir mamele care reuşesc să alaptaze şi nici nu le critic pe cele care nu o fac *-*
ARTICOLE RECOMANDATE
Made on
Tilda