Ghenadie? Nu-mi imaginam că un bărbat poate fi atât de mult implicat în viața copilului.
Să încep cu aceea că el a fost lângă mine în cele mai FENOMENALE stări din viața mea (fenomenal - ce frumos le-am numit) e vorba de travaliu și naștere. Îmi dau seama cât de greu i-a fost - știind că îl dă în călduri atunci când îi colectează sânge din deget (eu nu am insistat, a fost alegerea lui).
Au urmat 3 zile care în mod obligatoriu ești internată – el a dormit pe scaune lângă mine. Cel mai interesant e că – copilul dormea foarte bine însă din frica că ceva se poate întâmpla - aveam regim 2 ore pe noapte stau eu, 2 el. Hahahahha am cumpărat și apă termală ca să ne țină treji, dar nu ajuta - Ghenadie a adormit cu Beatrice într-o mână și apa termală în alta).
După naștere am stat internată încă 10 zile, of săracul. Afară frig, ningea, însă el întreaga zi stătea undeva pe aproape – Da dacă am nevoie de ceva? și mai trebuie mâncare caldă să-mi aducă, miticuța de mine, trebuia cumva să mențin acele 6 kg în plus lăsate pe mine.
Am venit acasă - eram atât de stranie - hormonii jucau pe creier. El a cumpărat flori, baloane toată casa, – eu ce am făcut? Ghiciți? Evident că am început să plâng, (de ce oare?) probabil îmi era dor să mă întorc în cameruța din spital.
Evident că în cazul nostru au urmat multe controale pe la medic– *APiaca el nu l-a pierdut nici pe unul, știa că eu din prea mare străduință la sigur voi uita ceva important (am început să-mi fac notițe).
Noutatea despre Sindrom tot el a aflat-o primul. Țin minte și acum ușurința și calmul cu care a zis – Da Liuda, are Sindrom Beatrice.
Nu a plâns, nu s-a întristat, a avut răbdare și nervi de fier ca să mă liniștească ori de câte ori mă apuca iar jălea. A avut un singur moment de slăbiciune care a apărut pestre vreo 3 luni (pe care l-am prins și eu). Mânca, mânca încet. La un moment dat văd că-i cad lacrimi pe masă. Oooooffff Ghena nu plânge, ce-i cu tine? Dacă plângi și tu, eu ce să fac?
Reabilitare? Da, a fost la fiecare prima primire - să vadă speciaistul - condițiile și cum lucrează cu fetița lui.
(Când am recitit tot ce am scris până aici am zis: Oho, Ghenadie, da tu ești *niciotak :) )