Cunoașteți povestea Rățușca cea urâtă ?
Publicată în 1845 este una dintre puținele povești care au încurajat generații de ,,intruși,, să reziste și să-i caute pe cei asemenea lor.
În această poveste, mama-rață este desprinsă forțat de instinctele sale. I se reproșează că puiul ei este altfel decât ceilalți. Deși la început încearcă să reziste, aspectul neobișnuit al puiului pune în pericol siguranța mamei în propria ei comunitate, iar ea este nevoită să-și plece capul.
Ați înțeles analogia?
De tare multe ori văd mame care sunt constrânse să ia o astfel de decizie dacă nu întru totul identică, cel puțin asemănătoare. În loc să țină parte copilului ei, mama se supune voinței comunității.
Îi greu să fii mama unei ,,rățuște,, atâta timp cât ea nu se comportă ,, cum trebuie,, în lumea exterioară.
Mama al cărei copil este altfel decât ceilalți trebuie să aibă răbdare pentru a se împotrivi unei culturi ignorante și pe alocuri meschine. Să nu-i fie teamă să ia poziție, să pretindă la respect, să-și afirme dreptul de a acționa și de a trăi în felul său.