Şi abia acum realizez că, emoțiile prin care trec, mai ales în cazurile de sănătate, nu cumulează nici cât 100 de examene cu note mici, nici cât o mie de greşeli în e-mailuri. Sunt cele mai dure şi adevărate griji pe care le-am avut vreodată.
Nu mă supăram dacă mi-ar fi spus cineva acum câțiva ani să nu mă mai consum pentru o prezentare sau o notă şi m-ar fi atenționat că, odată cu un copil, grijile cresc exponențial.
Nu mă deranja dacă mă ruga cineva să îmi păstrez energia pentru acum.
Cel puțin, pentru mine, grija să am un copil fericit este cea mai profundă.
Şi cred că asta e grija tuturor părinților.