„De ce-mi reproșați că sunt fericită?"

Adevărul gol

Eu sunt mamă.

Sun fericită alături de fetița mea.

Uneori obosesc. Știți de ce?

Așa a vrut soarta: ca eu să cresc un copil mai deosebit. Nu-mi place să-i zic ,,cu dezabilitate,, căci copiii cu un cromozom în plus au o abilitate de iubire și bun simț mai mare decât noi, cei cu număr normal și absolut teferi.

Când am primit întrebări și reproș : Da ce așa ești fericită? Ai copil bolnav, și așa bucuroasă povestești despre asta? Faci atâtea fotografii și comentezi atât? Mai bine ți-ai plânge în pumn de jăli.

Eu știu că niciodata nu-i împaci pe toți, și nici nu a fost vreodată acesta scopul meu sau credința în viață, dar:

- Voi chiar credeți că eu trăiesc într-o lume roz?

- Că mi-am pus ochelarii o dată măritată și de atunci nu-i mai scot?

- Chiar credeți că nu am și eu fricile mele ?

- Mă gândesc și eu cum va fi atunci când Beatrice va cește?

- Cum o voi integra la școală sau la grădiniță?

- Cum va interacționa cu ea ceilalți copii sau (mai bine spus) părinții lor?

- Cum va evolua starea ei de sanătate?

- Își va face prieteni?

- Ne vom descurca noi? Ca părinți? să o facem fericită (fericiți să fim și noi) aici, acasă, printre oamenii noștri <3

Iar multitudinea de întrebări pline de jale și compasiune : cum e să ai un copil cu Sindrom?

- Da cum credeți?

Evident că e o catastrofă! N-ați observat până acum?

Atunci când te înconjoară atâtea mame care îți zic : Eii așa și eu când eram mai tânără și

aveam energie, vedeam partea plină a păharului.

Chiar oare trec puterile și voința o dată cu anii?

#prietenameamicuță – sunt fericită că ești #fetițamea

Iar lecțiile tale de viață sunt inestimabile <3

ARTICOLE RECOMANDATE

Eu îmi iubesc Rățușca cea urâtă!

Cunoașteți povestea Rățușca cea urâtă ? Publicată în 1845 este una dintre puținele povești care au încurajat generații de ,,intruși,, să reziste și să-i caute pe cei asemenea lor. În această poveste, mama-rață este desprinsă forțat de instinctele sale. I se reproșează că puiul ei este altfel decât ceilalți. Deși la început încearcă să reziste, aspectul neobișnuit al puiului pune în pericul siguranța mamei în propria ei comunitate iar ea este nevoită să-și plece capul? Ați înțeles analogia?

De ce #prietenamea ?

Unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea a fost atunci când te-am întâlnit; De cand ești cu mine, mi-ai oferit atâta fericire; Datorită ție dragă Prietenă, am devenit o persoană mai bună mai calmă; Prietenia Ta îmi amintește de una dintre bucuriile vieții – iubirea necondiționată pe care ne-o purtăm; Când sunt cu tine mă simt în largul meu, căci știu că pot fi eu însămi;