Întreaga poveste în cateva fotografii și niște cuvinte

Ce bine că putem păstra amintiri nu doar în creier :)

am făcut multe cercuri la Valea Morilor până când ne-am îndrăgostit
:)

Prima călătorie
împreună însoțită
de primul
Te iubesc <3

prima cerere în căsătorie
(și ultima sper să fie)

Prima zi în care am aflat că vom fi părinți <3
(bine ca ne-a prins momentul
când eram așa gătiți și frumușei)

Prima nuntă
(fotografii romantice
nu avem, era prea
cald pentru
sesiune foto)

Prima fotografie
în 3
(Beatrice cât o lămâie)

Primele contracții
(eu încă râd,
nu știu ce mă așteaptă)

Prima
noastră
întîlnire
<3

Prima Jăli după ce
medicul ne-a zis
printre altele:

Matincă fetița
voastră are
sindromul Down!

Da, fetița mea are Sindrom.
Ea nu este Down.
Numele ei e - Beatrice <3

Bine ai venit copilul meu!
Te-ai grăbit să ne cunoaștem, așa-i?
Nu ți-a convenit planul meu cu cezariana peste o lună, ai ținut musai să ai tu controlul?
Mi-e destul de clar cu cine semeni...

ARTICOLE RECOMANDATE

De ce #prietenamea ?

Unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea a fost atunci când te-am întâlnit; De cand ești cu mine, mi-ai oferit atâta fericire; Datorită ție dragă Prietenă, am devenit o persoană mai bună mai calmă; Prietenia Ta îmi amintește de una dintre bucuriile vieții – iubirea necondiționată pe care ne-o purtăm; Când sunt cu tine mă simt în largul meu, căci știu că pot fi eu însămi;

Cum privesc oamenii un copil cu Sindrom Down la o petrecere

Abia acum când fetița noastră are mai mult de 1 an, am început și noi să ieșim cu ea câte un pic în lume. Zic un pic deoarece mai mult de 3-4 ore ea nu mai rezistă și problema nu este în faptul că ea are Sindromul Down – e doar o treabă de oboseală. Vă imaginați că în aparițiile noastre publice Beatrice, fiind un copil mai deosebit devine – Atracția serii. Și nu poate să nu fie, la cât de drăgălașă este ea", mărturisește Ludmila Adamciuc, mămica unei fetițe de un an, care s-a născut cu Sindrom Down.