O ruptură de PUTERE

De când sunt mamă am devenit mai empatică față de alte mame.

Nu judec atunci când văd o mamă nepieptănată și cu fața încruntată. Nu judec atunci când la teren își lasă copilul la un topogan și ea se refugiază pe un scaun mai departe pentru a trage un aer de putere. Nu judec nici atunci când văd că desface un croissant din comerț care e plin de /zahăr/E-uri și e atât de năsănătos. (Acum toți mulg Migdale pentru lapte și mănâncă carne de soia și brânză de soia și soia de soia).

Știți de ce?

Deoarece e atât de greu să-ți dai seama ce e în spatele acelui corp de mamă.

Serios. Pentru că în restul zilelor a stat doar lângă copil – la terenul de joacă – la plimbare – în casă, și au vorbit întruna. A dat răspuns la 101 De ce? Și a suportat 102 mofturi. E prezentă 24h cu ture regulate la 1 noaptea la 4 și de la 6 începe iar programul. Mâncare sănătoasă? Da, în fiecare zi, câte 3 mese diferite, iar dacă unul este refuzat începe iar de la capăt. De câte ori nu și-a luat *doktorskaia sau o bucată de cașcaval doar pentru ca să-i ajungă pentru migdale și avocado. Nu și-a luat o plită de ciocolată cu lapte și cu gem de caise doar ca să-i cumpere Cereale pentru mâine la micul dejun. (da da, prieteni care citiți acest articol, poate e o realitate prea dură pentru voi, dar multe familii trăiesc de la un salariu la altul, fără cine în oraș, fără haine de pe ASOS, fără iPhone și proceduri la cosmetolog).

Dar s-a întâmplat o zi cu ruptură de putere. O zi în care: hainele din mașina de spălat și cele de pe sfoară, vasele de la bucătărie, praful de pe podea și masă, sacul cu jucării de peste tot și părul ei nespalat! O SUFOCĂ!

De ai ști... de câte ori... fiind epuizată, flămândă sau cu dureri de spate ori cap, ea și-a îmbrăcat copilul și a ieșit la plimbare înainte de somn (ca să doarmă odorul ei mai bine).

Deşi ştie că nu e bine pe termen lung, mama s-a uitat o bucată de vreme pe ea. A încurajat visurile soțului sau copilului, a renunțat la întâlniri cu prieteni, la ore de somn, la timpul ei, la filmele sau cărțile dragi. Mama a renunțat la propriul corp, doar să îi fie lui bine.

A făcut tot posibilul ca lui să îi fie bine.

Ştiți că nu poate înghiți nici măcar o firimitură de pâine dacă ştie că puiul ei nu a mâncat? Ştiți că nu poate râde dacă copilul ei plânge? Știi că nu doarme toată noaptea dacă bebelușul e cu febră 37,5? Ştiți că ea merge şi cu şosetele rupte la călcâi, doar să nu îi lipsească lui nimic?

O mamă dă tot şi încă pe atât.

Iar dacă într-o zi are o *ruptură de putere, și o acțiune o dă de gol, n-o judeca. E doar o Ruptură de putere, amuș își revine că doar trebuie cina de gătit.

P.S. Am scris textul de mai sus ca răspuns la un mesaj primit aseară de la o mamă. Mi-a relatat o istorie de la terenul de joacă și indignată mi-a cerut părerea. Scuză, poate te așteptai să o pun în istorie și plină de Aere să mă dau cu părerea la cât de *negheoabă este mama de la teren și cât de urât a procedat și la cât de fu fu e comportamentul ei, dar Nu pot judeca *după copertă.

P.P.S. Da, știu, sunt și alt fel de mame. Un alt fel pe care nu-l pot descrie intr-un cuvant. Partea bună sau rea este că ele nici măcar nu realizează că-s diferite. Dar hai Noi să fim mai bune (și empatice).

P.P.P.S. Acest articol pe alocuri este presărat cu ironie, rog insistent să-i simțiți gustul.