Cum privesc oamenii un copil cu Sindrom Down la o petrecere

Abia acum când fetița noastră are mai mult de 1 an, am început și noi să ieșim cu ea câte un pic în lume. Zic un pic deoarece mai mult de 3-4 ore ea nu mai rezistă și problema nu este în faptul că ea are Sindromul Down – e doar o treabă de oboseală. Vă imaginați că în aparițiile noastre publice Beatrice, fiind un copil mai deosebit devine – Atracția serii. Și nu poate să nu fie, la cât de drăgălașă este ea.

În schimb eu, am reușit să depistez câteva tipologii de oameni:

I. Au auzit ceva, dar nu prea înțeleg despre ce este vorba
Sunt cei care nu prea înțeleg, dar au auzit că noi ne-am ciocnit cu problemă la început, ei se apropie și tare fericiți ne felicită: „Și bravo sunteți, văd că i-o trecut fetiței tot, că i-au ce frumușică crește".

II. Din mers ne presoară cu sfaturi
Sunt cei care vin și încă din mers ne presoară cu sfaturi: unde să mergem, ce proceduri să mai facem, cum să ne comportăm corect noi ca părinți – dar la întrebarea dacă ei au copii – au zis da… avem o mâță și un câine de rasă, acasă.

III. Cei care ne compătimesc
De multe ori am văzut compasiune în ochii oamenilor şi unii dintre ei chiar ne-au zis-o: „ce greu trebuie să fie… Nu aveți cum să vă distrați! Ce chin pe capul vostru!" Da, cam aşa este. Acasă doar asta stăm și facem – ne plângem unul altuia de jale.

IV. Cei care ne privesc de la distanță
Sunt oameni, care nu îndrăznesc să ne abordeze, gândindu-se că poate ne deranjează. Ba deloc, să ştiti! Iar dacă ați vrea să vă jucați cu Beatrice cinci minute, cât să ciocnim amândoi un pahar, tare mult v-am aprecia.

V. Cei care ne ignoră
Nu de puține ori am avut surpriza să dau nas în nas cu oameni cărora Beatrice nu li se părea interesantă. Dar deloc. Nici măcar nu o priveau în ochi sau să o salute. Deşi pe noi – da. Nu trebuie să ne placă tuturor copiii, evident, dar cred că o formă de salut față de un alt om(uleț) care te priveşte cu ochi mari, curioşi şi blânzi e binevenită.

VI. Cei care se conectează imediat
Sunt categoria mea preferată de oameni. Ei vin, se salută întrețin discuții tefere și nu analizează de 10 ori pe Beatrice că să mă întrebe într-un final: „Da și la dansa nu-i normal?"